RONDEL (< fr. rondel ; it. rondello) Formă fixă de poezie, alcătuită din treisprezece versuri, grupate în trei catrene și un vers independent. Primele două versuri sînt identice sau aproape identice cu versurile 7 și 8, iar versul independent este identic cu primul vers, versificația limitîndu-se numai la două rime. Există și rondeluri din 12 versuri (un catren, un terțet și un cvintet). Cultivat îndeosebi în poezia medievală franceză, redescoperit și reluat în poezia modernă, rondelul a fost reprezentat în toate literaturile. În literatura noastră, rondelul este folosit de Al. Macedonski, în volumul Poema rondelurilor (Rondelurile pribege ; Rondelurile celor patru vînturi ; Rondelurile rozelor ; Rondelurile Senei ; Rondelurile de porțelan). Ex. Apei lui de prin ogradă, Prea domol curgînd la vale, Bolovani, dintr-o grămadă, Japonezu-i pune-n cale, Spumegată,vrea să vadă, Împrejurul casei sale, Apa lui, ce prin ogradă, Prea domol o ia la vale. Și schimbînd-o-ntr-o cascadă De consoane și vocale, Uită-a vieții grea corvoadă, Dînd răsunet de cristale, Apei lui de prin ogradă. (AL. MACEDONSKI, Rondelul apei din ograda japonezului)