RÓIBĂ (lat. robia) s. f. Plantă erbacee perenă din familia rubiaceelor, înaltă de 50-80 cm, cu frunze verticilate, lanceolat-eliptice și cu flori gălbui în cime (Rubia tinctorum). Cultivată în trecut pentru substanțele colorante din rădăcină, folosite la vopsirea fibrelor textile. Utilizată și ca plantă medicinală, în special pentru afecțiunile renale.