rocoțel, ~ea smf [At: GRECESCU, FL. 121 / V: ~tel / Pl: ? / E: ns cf rocoină] 1 (Mai ales îf rocoțea) Mică plantă târâtoare, cu flori albe, asemănătoare cu niște steluțe, așezate câte două Si: (reg) buruiana-junghiului, iarba-cășunatului, intiță, ochișor, răhuă, sclipeți, steluța-fetei, steluță (Stellaria graminea). 2 (Bot; reg; îf rocoțel) Răcovină (Stellaria media). 3 (Bot; reg; îf rocoțel) larbă-moale (Stellaria holostea). 4 (Bot; reg; îf rocoțel) Cuișoriță (1) (Holosteum umbellatum).