6 definiții pentru rocoțel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rocoțel, ~ea smf [At: GRECESCU, FL. 121 / V: ~tel / Pl: ? / E: ns cf rocoină] 1 (Mai ales îf rocoțea) Mică plantă târâtoare, cu flori albe, asemănătoare cu niște steluțe, așezate câte două Si: (reg) buruiana-junghiului, iarba-cășunatului, intiță, ochișor, răhuă, sclipeți, steluța-fetei, steluță (Stellaria graminea). 2 (Bot; reg; îf rocoțel) Răcovină (Stellaria media). 3 (Bot; reg; îf rocoțel) larbă-moale (Stellaria holostea). 4 (Bot; reg; îf rocoțel) Cuișoriță (1) (Holosteum umbellatum).
rocoțel m. Bot. 1. răcoină; 2. plantă cu flori albe sau roze, producând fructe cu numeroase semințe (Holosteum umbellatum). [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rocoțél m., pl. eĭ. Răcovină.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rocotel sm vz rocoțel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ROCOȚEL s. v. cuișoriță, răcovină.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rocoțel s. v. CUIȘORIȚĂ. RĂCOVINĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv masculin (M12) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||