ROBACI, -E, robaci, -e, adj. (Mold., Bucov.) Rezistent și neobosit la muncă; harnic, muncitor. Fiind femeie robace și cuminte, s-a lipit pe lîngă niște bătrîni singuri. SADOVEANU, P. M. 40. [Baba] umbla valvîrtej să-i găsească mireasă... nu prea tînără, naltă și uscățivă, însă robace și supusă. CREANGĂ, P. 4. ◊ Cal robaci = cal de dîrvală, care trage bine la greutate.