roabă sf [At: ECONOMIA, 119/11 / Pl: ~be, (reg) robi / E: nct] 1 Mijloc pentru transportul materialelor pe distanțe mici, alcătuit dintr-o cutie sau o platformă care se rezemă la un capăt, pe o roată, la celălalt având două mânere pentru susținere și împingere Si: tărăboanță, (reg) rotcol. 2 (Reg) Cotigă (5). 3 Cantitate de material care se poate căra o dată cu roaba (1).