RITIDÓM (< fr. {s}; gr. rhytidoma, „încrețitură, rid”) s. n. Strat extern al scoarței arborilor bătrâni, alcătuit din țesuturi moarte (suber, parenchim, liber etc.) care cu timpul crapă și se exfoliază. Modul de exfoliere este caracteristic pentru diverse specii de arbori: ex. la cireș se formează inele orizontale, pa platan plăci solzoase la stejar crăpături în lungul trunchiului.