RISIPITÓR, -OÁRE, risipitori, -oare, adj. 1. Care își risipește averea, bunurile; cheltuitor. 2. (Înv.) Care produce ruină; nimicitor, distrugător. – Risipi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RISIPITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival . Care risipește; cheltuitor. /a risipi + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RISIPITÓR adj. v. devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RISIPITÓR adj., s. v. cheltuitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Risipitor ≠ avar, econom, strângător
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

risipitór adj. m., pl. risipitóri; f. sg. și pl. risipitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

A FI RISIPITOR a arunca (cu) banii pe fereastră, (d. alcoolici) a-și bea banii, a mânca banii cu lingura, a sparge (bani), a spânzura banii, a toca.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink