ripídă s.f. (bis.) 1 Obiect liturgic alcătuit dintr-un disc sau dintr-un romb de metal ori de lemn, montat pe un mîner, împodobit cu chipul unui înger, cu scene biblice etc., care este mișcat de preot deasupra cuminecăturii, simbolizînd serafimii bătînd din aripi în jurul lui Hristos. Șapte băieți... poartă ripidele și sfeșnicile în fața altarului (EMIN.). ♦ Acoperămînt liturgic pentru potir. 2 Obiect alcătuit dintr-un căpăcel conic, fixat la capătul unei bare de metal sau de lemn, folosit pentru stingerea lumînărilor. • pl. -e, -ii. și (înv.) repídă s.f./<slav. ρнпнда; cf. gr. ῥιπίς, -ίδος.