2 intrări
14 definiții
- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (6)
- sinonime (2)
Explicative DEX
RIȚUIRE, rițuiri, s. f. Acțiunea de a rițui și rezultatul ei; crestare, rițuit. – V. rițui.
RIȚUIRE, rițuiri, s. f. Acțiunea de a rițui și rezultatul ei; crestare, rițuit. – V. rițui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
rițuire sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: rițui] (Tip) Crestarea a unui carton sau a unei mucavale pentru a putea fi îndoită mai ușor, fără să plesnească Si: rițut1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RIȚUI, rițuiesc, vb. IV. Tranz. A cresta un carton sau o mucava spre a le putea îndoi ușor. – Din germ. ritzen.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RIȚUI, rițuiesc, vb. IV. Tranz. A cresta un carton sau o mucava spre a le putea îndoi ușor. – Din germ. ritzen.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
rițui vt [At: V. MOLIN, V. T. / Pzi: ~esc / E: ger ritzen] (Tip) A cresta un carton sau o mucava pentru a putea fi îndoită mai ușor, fără să plesnească.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RIȚUI, rițuiesc, vb. IV. Tranz. (Tipogr.) A cresta un carton (sau o mucava) spre a-l putea îndoi ușor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A RIȚUI ~iesc tranz. (cartoane, mucavale) A prevedea cu rițuri; a cresta liniar (pentru a putea îndoi mai ușor). /<germ. ritzen
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
rițuire s. f., g.-d. art. rițuirii; pl. rițuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rițuire s. f., g.-d. art. rițuirii; pl. rițuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rițuire s. f., g.-d. art. rițuirii; pl. rițuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rițui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rițuiesc, 3 sg. rițuiește, imperf. 1 rițuiam; conj. prez. 1 sg. să rițuiesc, 3 să rițuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rițui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rițuiesc, imperf. 3 sg. rițuia; conj. prez. 3 să rițuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rițui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rițuiesc, imperf. 3 sg. rițuia; conj. prez. 3 sg. și pl. rițuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
RIȚUIRE s. v. rițuit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RIȚUIRE s. (TEHN.) rițuit. (~ unei foi de carton.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
rițuire, rițuirisubstantiv feminin
etimologie:
- rițui DEX '98 DEX '09
rițui, rițuiescverb
- 1. A cresta un carton sau o mucava spre a le putea îndoi ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- ritzen DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.