7 definiții pentru rițuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RIȚUIRE, rițuiri, s. f. Acțiunea de a rițui și rezultatul ei; crestare, rițuit. – V. rițui.
RIȚUIRE, rițuiri, s. f. Acțiunea de a rițui și rezultatul ei; crestare, rițuit. – V. rițui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
rițuire sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: rițui] (Tip) Crestarea a unui carton sau a unei mucavale pentru a putea fi îndoită mai ușor, fără să plesnească Si: rițut1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rițuire s. f., g.-d. art. rițuirii; pl. rițuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rițuire s. f., g.-d. art. rițuirii; pl. rițuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rițuire s. f., g.-d. art. rițuirii; pl. rițuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RIȚUIRE s. v. rițuit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RIȚUIRE s. (TEHN.) rițuit. (~ unei foi de carton.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
rițuire, rițuirisubstantiv feminin
etimologie:
- rițui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.