rețétă f., pl. e (ngr. retséta, d. it. recetta, azĭ ricetta, de unde și fr. recette, care vine d. lat. recepta, fem. d. receptus, primit; germ. rezept, rus. recépt. V. recepțiune, recipient). Suma încasată: rețeta uneĭ reprezentațiunĭ teatrale. Formulă de făcut medicamente (ordonanță medicală), bucate saŭ alt-ceva: rețetă contra frigurilor. Hîrtie pe care e scrisă această formulă: servitoru a dus rețeta la farmacie.