Definiția cu ID-ul 929271:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REȘEDINȚĂ, reședințe, s. f. Sediul unei autorități sau al unei persoane oficiale (mai rar particulare); localitate sau clădire în care se află acest sediu. Tîrgușorul, reședință de vară a unei familii de conți. REBREANU, I. 67. La cîțiva kilometri mai sus... era o gară mare, lîngă o reședință de plasă. BASSARABESCU, S. N. 87. ◊ Loc. adj. De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau (mai rar) unei persoane. Mai ales iarna, cînd se duceau... la Galați, unde aveau casa lor de reședință. SADOVEANU, P. M. 143. De dimineață orașul de reședință... e foarte animat. CARAGIALE, O. I 301.