opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REÎNSCĂUNARE, reînscăunări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) reînscăuna și rezultatul ei. [Pr.: -scă-u-] – V. reînscăuna.

reînscăunare sf [At: DM / Pl: ? / E: reînscăuna] (Înv) Înscăunare din nou.

REÎNSCĂUNARE, reînscăunări, s. f. Acțiunea de a (se) reînscăuna și rezultatul ei. [Pr.: -scă-u-] – V. reînscăuna.

REÎNSCĂUNA, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

reînscăuna vtr [At: DM / Pzi: ~nez / E: re1- + înscăuna] (Înv) 1-2 A (se) înscăuna din nou.

REÎNSCĂUNA, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Re1- + înscăuna.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reînscăunare (înv.) (desp. -scă-u-) s. f., g.-d. art. reînscăunării; pl. reînscăunări

reînscăunare (înv.) (-scă-u-) s. f., g.-d. art. reînscăunării; pl. reînscăunări

reînscăunare s. f. înscăunare

reînscăuna (a ~) (înv.) (desp. -scă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. reînscăunez, 3 reînscăunează; conj. prez. 1 sg. să reînscăunez, 3 să reînscăuneze

reînscăuna (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăunează

reînscăuna vb. (sil. -scă-u-), ind. prez. 1 sg. reînscăunez, 3 sg. și pl. reînscăunează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REÎNSCĂUNARE s. v. reinstalare, reîntronare, restaurare, restaurație.

reînscăunare s. v. REINSTALARE. REÎNTRONARE. RESTAURARE. RESTAURAȚIE.

REÎNSCĂUNA vb. v. reinstaura, reîntrona, restaura.

reînscăuna vb. v. REINSTAURA. REÎNTRONA. RESTAURA.

Intrare: reînscăunare
reînscăunare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reînscăunare
  • reînscăunarea
plural
  • reînscăunări
  • reînscăunările
genitiv-dativ singular
  • reînscăunări
  • reînscăunării
plural
  • reînscăunări
  • reînscăunărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: reînscăuna
  • silabație: -scă-u-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reînscăuna
  • reînscăunare
  • reînscăunat
  • reînscăunatu‑
  • reînscăunând
  • reînscăunându‑
 singular plural
  • reînscăunează
  • reînscăunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reînscăunez
 (să)
  • reînscăunez
  • reînscăunam
  • reînscăunai
  • reînscăunasem
a II-a (tu)
  • reînscăunezi
 (să)
  • reînscăunezi
  • reînscăunai
  • reînscăunași
  • reînscăunaseși
a III-a (el, ea)
  • reînscăunează
 (să)
  • reînscăuneze
  • reînscăuna
  • reînscăună
  • reînscăunase
plural I (noi)
  • reînscăunăm
 (să)
  • reînscăunăm
  • reînscăunam
  • reînscăunarăm
  • reînscăunaserăm
  • reînscăunasem
a II-a (voi)
  • reînscăunați
 (să)
  • reînscăunați
  • reînscăunați
  • reînscăunarăți
  • reînscăunaserăți
  • reînscăunaseți
a III-a (ei, ele)
  • reînscăunează
 (să)
  • reînscăuneze
  • reînscăunau
  • reînscăunară
  • reînscăunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reînscăunare, reînscăunărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi reînscăuna DEX '98 DEX '09

reînscăuna, reînscăunezverb

etimologie:
  • Prefix re- + înscăuna. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.