rezon sn [At: VÂRNAV, F.M. I, 20 / S și: reson / Pl: ~oane, ~uri / E: fr raison] (Înv) 1 Rațiune (1). 2 (Îe) A pune (pe cineva) Ia (sau înv, la) ~ A învăța minte (pe cineva). 3 (Nob; îe) A-și ieși din ~ A-și ieși din minți. 4 Argument (1). 5 Cauză 6 Dreptate (6). 7 (Îe) A avea ~ A avea dreptate. 8 (Mat; nob) Rația unei progresii.