REZÓN, rezoane, s. n. (Înv.) 1. Îndreptățire, justificare, cauză, motiv, temei. 2. Rațiune, judecată dreaptă. ◊ Expr. A pune (pe cineva) la rezon = a învăța minte (pe cineva), a pune la respect; a constrânge să judece mai bine, să se poarte cum trebuie. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ai dreptate! just! da! desigur! – Din fr. raison.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

REZÓN ~oáne n. Temei justificativ (al unei acțiuni sau atitudini); bază rațională. A avea ~. ◊ A pune pe cineva la ~ a pune pe cineva la respect. /<fr. raison
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REZÓN s. v. argument, cauză, considerent, dreptate, îndreptățire, judecată, justețe, justificare, minte, mobil, motiv, motivare, motivație, pricină, prilej, raționament, rațiune, temei, temeinicie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rezón s. n., pl. rezoáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink