reverberație sf [At: BREZOIANU, A. 319/23 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr réverbération] 1 Persistență a unui sunet într-o încăpere, după ce sursa sonoră a încetat să mai emită unde, datorată reflexiilor sunetului pe pereți sau pe alte corpuri. 2 Reflexie a luminii sau a căldurii Si: scânteiere (3), strălucire, reflex. 3 (Teh) Reflexia repetată a căldurii pe pereții unui focar sau ai unui cuptor special. 4 (Îs) Cuptor cu ~ Cuptor cu acoperișul boltit, căptușit cu cărămidă refractară, în care încălzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere și prin radierea căldurii din acoperișul boltit Si: cuptor cu reverber.