revendicare sf [At: HASDEU, I. C. I, 8 / V: ~vin~ / Pl: ~cări / E: revendica] 1 Pretindere de către o persoană a unui drept sau a unui bun care i se cuvine și care se află în posesiunea altei persoane Si: (înv) revendicație (1). 2 (Ccr) Ceea ce se revendică Si: (înv) revendicație (2).