REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică laterală, a developa un rolfilm. – Din fr. révéler, lat. revelare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A REVELÁ ~éz tranz. 1) A face cunoscut; a dezvălui. 2) (pelicule fotografice) A trata cu revelator; a developa. /<fr. révéler, lat. revelare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REVELÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) dezvălui, a (se) destăinui; a (se) descoperi. ♦ (În credințele mistice) A face cunoscut prin inspirație divină. 2. tr. A developa un film. [< fr. révéler, cf. lat. revelare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REVELÁ vb. I. tr., refl. a (se) face cunoscut, a (se) dezvălui, a (se) destăinui. II. tr. a developa un film. (< fr. révéler, lat. revelare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REVELÁ, revelez, vb. I. 1. Tr. și refl. A (se) dezvălui, a (se) face cunoscut. 2. Tr. A developa un film fotografic.
Sursa: DLRC (1980) | Adăugată de MihaelaStan | Semnalează o greșeală | Permalink

REVELÁ vb. 1. v. sesiza. 2. v. destăinui. 3. v. descoperi. 4. v. apărea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

revelá vb., ind. prez. 1 sg. reveléz, 3 sg. și pl. reveleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink