REVELA, revelez, vb. I. Tranz. 1. A face cunoscut, a dezvălui, a descoperi; a destăinui. O împrejurare neașteptată revelă prietenilor pe tînărul poet și-l făcu să debuteze mai curînd decît se aștepta el însuși. CĂLINESCU, E. 96. Creangă revelase în vorbirea poporului și în tezaurul lui de ziceri tipice o bogată vînă a humorului și un larg cîmp de mijloace ale caracterizării literare. VIANU, A. P. 170. Emoțiunile revelează natura esențială a individului. GHEREA, ST. CR. III 211. ◊ Refl. pas. Prestigiul lui, viu încă, se revelase înainte de a-l cunoaște. M. I. CARAGIALE, C. 144. 2. A developa (un film).