*revél și -éz, a -á v. tr. (lat. revélo, -áre, d. velum, văl). Descoper, destăĭnuĭesc. Arăt pin inspirațiune, vorbind de Dumnezeŭ față de oamenĭ. Denot, indic, arăt, tradez: carte care revelează un mare talent, cruzimea luĭ Nerone s’a revelat de timpuriŭ. Fac să apară imaginea cufundînd placa fotografică în lichid revelator: a revela un clișeŭ. V. relev.

REVELA, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

revela vt [At: NEGULICI / Pzi: ~lez, (rar) revel / E: fr révéler, lat revelare] 1 A face cunoscut Si: a arăta (3), a descoperi (14), a destăinui (1), a dezvălui (1). 2 (Rel; rar) A face cunoscut prin inspirație divină. 3 A developa un film fotografic.

REVELA, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică laterală, a developa un rolfilm. – Din fr. révéler, lat. revelare.

REVELA, revelez, vb. I. Tranz. 1. A face cunoscut, a dezvălui, a descoperi; a destăinui. O împrejurare neașteptată revelă prietenilor pe tînărul poet și-l făcu să debuteze mai curînd decît se aștepta el însuși. CĂLINESCU, E. 96. Creangă revelase în vorbirea poporului și în tezaurul lui de ziceri tipice o bogată vînă a humorului și un larg cîmp de mijloace ale caracterizării literare. VIANU, A. P. 170. Emoțiunile revelează natura esențială a individului. GHEREA, ST. CR. III 211. ◊ Refl. pas. Prestigiul lui, viu încă, se revelase înainte de a-l cunoaște. M. I. CARAGIALE, C. 144. 2. A developa (un film).

REVELA vb. I. 1. tr., refl. A (se) dezvălui, a (se) destăinui; a (se) descoperi. ♦ (În credințele mistice) A face cunoscut prin inspirație divină. 2. tr. A developa un film. [< fr. révéler, cf. lat. revelare].

REVELA vb. I. tr., refl. a (se) face cunoscut, a (se) dezvălui, a (se) destăinui. II. tr. a developa un film. (< fr. révéler, lat. revelare)

REVELA, revelez, vb. I. 1. Tr. și refl. A (se) dezvălui, a (se) face cunoscut. 2. Tr. A developa un film fotografic.

A REVELA ~ez tranz. 1) A face cunoscut; a dezvălui. 2) (pelicule fotografice) A trata cu revelator; a developa. /<fr. révéler, lat. revelare

revelà v. 1. a face cunoscut ceeace era ascuns; 2. se zice în special de inspirațiunea prin care D-zeu face cunoscut ceva; 3. a ieși la lumină: cruzimea lui Nerone se revelă de timpuriu.

revela (a ~) (a dezvălui; a developa) vb., ind. prez. 1 sg. revelez, 3 revelează; conj. prez. 1 sg. să revelez, 3 să reveleze

revela (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 revelează

revela vb., ind. prez. 1 sg. revelez, 3 sg. și pl. revelează

REVEL, Jean-François (1924-2006), eseist francez. Ziarist la „L’Express” (1966-1978). În scrierile sale („Tentația totalitară”, „Cum sfârșesc democrațiile”) a formulat o concepție a democrației întemeiate pe liberalismul economic și politic. În „Absolutismul ineficace”, analizează derivele autoritariste ale regimurilor democratice.

REVAL (REVEL) v. Tallinn.

REVELA vb. 1. v. sesiza. 2. v. destăinui. 3. v. descoperi. 4. v. apărea.

REVELA vb. 1. a arăta, a dezvălui, a releva, a sesiza. (A ~ conducerii dificultățile întîmpinate.) 2. a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăși, a încredința, a mărturisi, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (înv. și pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (Îi ~ dragostea lui.) 3. a descoperi, a dezvălui, (livr.) a decela. (A ~ un lucru necunoscut.) 4. a apărea, a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, (înv. și pop.) a se dezveli. (Cîmpia se ~ în toată splendoarea ei.)