RETRĂI, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce ai mai simțit o dată; a avea impresia că treci prin aceleași întîmplări prin care ai mai trecut o dată. Se întunecă puțin, retrăind întîmplările din palatul arhiducelui. VORNIC, P. 135. Sara... mă cufundam în somn și-n vise, retrăind și mai agitat întîmplările zilei. SADOVEANU, O. VIII 210. A plecat în străinătate să retrăiască un trecut. C. PETRESCU, C. V. 243. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altul, a avea impresia că trece prin aceleași întîmplări prin care a trecut altul. Impresia de autenticitate e dată de forța cu care Rebreanu retrăiește zbuciumul lui Bologa, Klapka, al celorlalți eroi. V. ROM. noiembrie 1953, 295.