RETRĂÍRE, retrăiri, s. f. Faptul de a retrăi. – V. retrăi.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
retrăíre s. f. (sil. -tră-), g.-d. art. retrăírii; pl. retrăíri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altul, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altul. – Re1- + trăi.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A RETRĂÍ ~iésc tranz. (emoții, sentimente, întâmplări etc.) A trăi din nou. /re- + a trăi
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
retrăí vb. (sil. -tră-) trăi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink