RESTATORNICÍRE, restatorniciri, s. f. Acțiunea de a (se) restatornici și rezultatul ei. – V. restatornici.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
restatornicíre (res-ta- / re-sta-) s. f., g.-d. art. restatornicírii; pl. restatornicíri
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
Laura-ana
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RESTATORNICÍRE s. v. restabilire.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
restatornicíre s. f. (sil. mf. -sta-) statornicire
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Re1- + statornici.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A RESTATORNICÍ ~ésc tranz. A statornici din nou. /re- + a statornici
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
Laura-ana
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RESTATORNICÍ vb. v. restabili.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
restatornicí vb. (sil. mf. -sta-) statornici
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink