RESTATORNICI, restatornicesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A statornici din nou, a restabili (în forma sau în situația de mai înainte). Slobozi o sinodicească carte... prin care... restatornicește vechea legiuire a țării. NEGRUZZI, S. I 241. Zamoisky să-l ajute pe Sigismund din toate puterile cu bani și oameni, spre a-l restatornici pe tron. BĂLCESCU, O. II 277. ◊ Refl. pas. Liniștea se restatornicește. NEGRUZZI, S. I 293.