12 definiții pentru restatornici

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RESTATORNICI, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

restatornici vt [At: HELIADE, AMR 72/3 / Pzi: ~icesc / E: re1- + statornici] 1 A statornici din nou (în stare mai bună) Si: a restabili (1-2), (înv) a restitui, (îvr) a restatori (1-2). 2 (Rar) A reabilita.

RESTATORNICI, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Re1- + statornici.

RESTATORNICI, restatornicesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A statornici din nou, a restabili (în forma sau în situația de mai înainte). Slobozi o sinodicească carte... prin care... restatornicește vechea legiuire a țării. NEGRUZZI, S. I 241. Zamoisky să-l ajute pe Sigismund din toate puterile cu bani și oameni, spre a-l restatornici pe tron. BĂLCESCU, O. II 277. ◊ Refl. pas. Liniștea se restatornicește. NEGRUZZI, S. I 293.

A RESTATORNICI ~esc tranz. A statornici din nou. /re- + a statornici

*restatornicésc v. tr. (d. statornic). Fig. Restabilesc, fac să renască: a restatornici o rînduĭală, creditu, credința.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

restatornici (a ~) (desp. res-ta-/re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicesc, 3 sg. restatornicește, imperf. 1 restatorniceam; conj. prez. 1 sg. să restatornicesc, 3 să restatornicească

restatornici (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicesc, imperf. 3 sg. restatornicea; conj. prez. 3 să restatornicească

restatornici vb. (sil. mf. -sta-) statornici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RESTATORNICI vb. a reîntrona, a restabili, (înv.) a restitui. (A ~ pacea.)

Intrare: restatornici
  • silabație: res-ta-, re-sta- info
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • restatornici
  • restatornicire
  • restatornicit
  • restatornicitu‑
  • restatornicind
  • restatornicindu‑
singular plural
  • restatornicește
  • restatorniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • restatornicesc
(să)
  • restatornicesc
  • restatorniceam
  • restatornicii
  • restatornicisem
a II-a (tu)
  • restatornicești
(să)
  • restatornicești
  • restatorniceai
  • restatorniciși
  • restatorniciseși
a III-a (el, ea)
  • restatornicește
(să)
  • restatornicească
  • restatornicea
  • restatornici
  • restatornicise
plural I (noi)
  • restatornicim
(să)
  • restatornicim
  • restatorniceam
  • restatornicirăm
  • restatorniciserăm
  • restatornicisem
a II-a (voi)
  • restatorniciți
(să)
  • restatorniciți
  • restatorniceați
  • restatornicirăți
  • restatorniciserăți
  • restatorniciseți
a III-a (ei, ele)
  • restatornicesc
(să)
  • restatornicească
  • restatorniceau
  • restatornici
  • restatorniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

restatornici, restatornicescverb

  • 1. A (se) statornici din nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Slobozi o sinodicească carte... prin care... restatornicește vechea legiuire a țării. NEGRUZZI, S. I 241. DLRLC
    • format_quote Zamoisky să-l ajute pe Sigismund din toate puterile cu bani și oameni, spre a-l restatornici pe tron. BĂLCESCU, O. II 277. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Liniștea se restatornicește. NEGRUZZI, S. I 293. DLRLC
etimologie:
  • Prefix re- + statornici. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.