17 definiții pentru resort (pl. -oarte), resort (pl. -uri)   declinări

RESÓRT1, resoarte, s. n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care îl reprezintă. ◊ Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicție intră o problemă și care are competența de a o rezolva. ◊ Expr. A fi de resortul cuiva = a fi, a ține de competența, de specialitatea cuiva; a intra în atribuțiile cuiva. [Pl. și: resorturi] — Din fr. ressort.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

RESÓRT2, resorturi, s. n. Organ al unui mecanism executat dintr-un material cu proprietăți elastice mari și care, sub acțiunea unei forțe exterioare, se deformează, revenind la forma inițială când acțiunea exterioară încetează; (sens curent) arc. ♦ Fig. Sursă, izvor de energie fizică sau morală; suport moral, imbold. — Din fr. ressort.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

RESÓRT1, resoarte, s. n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care îl reprezintă. ◊ Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicție intră o problemă și care are competența de a o rezolva. ◊ Expr. A fi de resortul cuiva = a fi, a ține de competența, de specialitatea cuiva; a intra în atribuțiile cuiva. [Pl. și: resorturi] – Din fr. ressort.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

RESÓRT2, resorturi, s. n. Organ al unui mecanism executat dintr-un material cu proprietăți elastice mari și care, sub acțiunea unei forțe exterioare, se deformează, revenind la forma inițială când acțiunea exterioară încetează; (sens curent) arc. ♦ Fig. Sursă, izvor de energie fizică sau morală; suport moral, imbold. – Din fr. ressort.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

resórt1 (arc) s. n., pl. resórturi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

resórt2 (sector) s. n., pl. resoárte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RESÓRT s. 1. v. arc. 2. v. domeniu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RESÓRT s. v. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RESÓRT1 resoárte n. 1) Domeniu sau sector de activitate. 2) Totalitate a persoanelor ce reprezintă acest domeniu. ◊ A fi de ~ul cuiva a fi de competența cuiva; a ține de specialitatea cuiva. Organele de ~ organele competente. /<fr. ressort, germ. Ressort
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RESÓRT2 ~uri n. Piesă elastică de oțel fixată între corpul unui vehicul și osiile roților acestuia, care servește la amortizarea șocurilor; arc. /<fr. ressort, germ. Ressort
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RESÓRT1 s.n. Sector, domeniu de activitate; (p. ext.) persoanele care reprezintă acest sector. ♦ Autoritate de resort = autoritate în competența căreia intră rezolvarea unei probleme. [Pl. -oarte, -orturi. / < fr. ressort < ressortir – a fi din aceeași jurisdicție].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RESÓRT2 s.n. 1. Arc de mașină, de ceas etc. 2. (Fig.) Sursă de energie fizică sau morală; suport moral. [Pl. -turi. / < fr. ressort, germ. Resort].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RESÓRT s. n. 1. arc de mașină, de ceas etc. 2. (fig.) sursă de energie fizică sau morală; suport moral, imbold. 3. sector, domeniu de activitate. ♦ autoritate de ~ = autoritate în competența căreia intră rezolvarea unei probleme. (< fr. ressort, germ. Resort)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

resórt (sector) s. n., pl. resoárte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

resórt (arc) s. n., pl. resórturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

resort n. 1. lamă de metal dispusă astfel că-și recapătă starea dintâi, când încetează a fi comprimată: resort de trăsură, de ceasornic; 2. fig. ceeace împinge la lucru, forță, energie: speranța e marele resort al sufletului; 3. mijloc de succes: a pune în mișcare toate resorturile. ║ n. 1. întindere de jurisdicțiune: resortul unui tribunal; 2. fig. competență, specialitate: asta nu e de resortul meu.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*resórt n., pl. urĭ (fr. ressort, d. ressortir, a sări înapoĭ pin [!] elasticitate. V. răzor 2). Lamă saŭ sîrmă de oțel care vine la loc după ce scapă de presiune (ca arcurile trăsurilor, coardele ceasornicelor, droturile canapelelor ș. a.). Fig. Ceĭa ce pune în mișcare, forță, energie: interesu e marele resort al afacerilor. Mijloc de succes: a pune în mișcare toate resorturile. Întindere de jurisdicțiune, limită de competență: resortu unuĭ tribunal, asta nu e de resortu meŭ. A judeca în ultimu resort, a judeca fără apel. Ministru de resort, ministru ministeruluĭ de care e vorba. V. țumburuc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink