15 definiții pentru repugna
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REPUGNA, pers. 3 repugnă, vb. I. Intranz. (Livr.) A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din fr. répugner, lat. repugnare.
REPUGNA, pers. 3 repugnă, vb. I. Intranz. (Livr.) A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din fr. répugner, lat. repugnare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
repugna viu [At: HELIADE, O. I, 383 / V: (înv) ~umna / Pzi: 3 repugnă / E: fr répugner, lat repugnare] 1 (Ccd) A-i produce cuiva silă, oroare. 2 (Ccd) A-i displăcea profund. 3 (Rar) A nu se potrivi cu... 4 (Rar) A fi opus, contrar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REPUGNA, pers. 3 repugnă, vb. I. Intranz. (Construit cu dativul) A produce silă sau dezgust; a displăcea profund. Polițismul îi repugna. REBREANU, P. S. 122. Doctrina aceasta a fost egoistă și a repugnat întotdeauna spiritelor generoase. IBRĂILEANU, SP. CR. 101.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REPUGNA vb. I. intr. A-i produce cuiva silă, oroare, dezgust; a-i displăcea profund. [P.i. 3,6 repugnă. / < fr. répugner, cf. lat. repugnare – a rezista].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REPUGNA vb. intr. a-i produce cuiva silă, oroare; a-i displăcea profund. (< fr. répugner, lat. repugnare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A REPUGNA pers. 3 repugnă intranz. livr. A inspira repugnanță; a produce repulsie; a displăcea totalmente. /<fr. répugner, lat. repugnare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
repugnà v. 1. a fi contrar: aceasta repugnă caracterului meu; 2. a simți repugnanță: ea repugnă acestei căsătorii; 3. a inspira desgust: intrigile îmi repugnă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
repumna v vz repugna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*repúgn și -éz, a -á v. intr. (lat. repugnare. a lupta contra. V. pumn). Numaĭ la persoana III: a-țĭ repugna (un lucru, o persoană), a-țĭ displăcea adînc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
repugna (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 repugnă, imperf. 3 pl. repugnau; conj. prez. 3 să repugne
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
repugna (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 repugnă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
repugna vb., ind. prez. 3 sg. repugnă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REPUGNA vb. v. displăcea.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REPUGNA vb. a-i displăcea. (Îmi ~ să fac acest lucru.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A repugna ≠ a atrage
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (V1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
repugnaverb
- 1. A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Polițismul îi repugna. REBREANU, P. S. 122. DLRLC
- Doctrina aceasta a fost egoistă și a repugnat întotdeauna spiritelor generoase. IBRĂILEANU, SP. CR. 101. DLRLC
-
etimologie:
- répugner DEX '09 DEX '98 DN
- repugnare DEX '09 DEX '98 DN