15 definiții pentru repugna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPUGNA, pers. 3 repugnă, vb. I. Intranz. (Livr.) A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din fr. répugner, lat. repugnare.

REPUGNA, pers. 3 repugnă, vb. I. Intranz. (Livr.) A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din fr. répugner, lat. repugnare.

repugna viu [At: HELIADE, O. I, 383 / V: (înv) ~umna / Pzi: 3 repugnă / E: fr répugner, lat repugnare] 1 (Ccd) A-i produce cuiva silă, oroare. 2 (Ccd) A-i displăcea profund. 3 (Rar) A nu se potrivi cu... 4 (Rar) A fi opus, contrar.

REPUGNA, pers. 3 repugnă, vb. I. Intranz. (Construit cu dativul) A produce silă sau dezgust; a displăcea profund. Polițismul îi repugna. REBREANU, P. S. 122. Doctrina aceasta a fost egoistă și a repugnat întotdeauna spiritelor generoase. IBRĂILEANU, SP. CR. 101.

REPUGNA vb. I. intr. A-i produce cuiva silă, oroare, dezgust; a-i displăcea profund. [P.i. 3,6 repugnă. / < fr. répugner, cf. lat. repugnare – a rezista].

REPUGNA vb. intr. a-i produce cuiva silă, oroare; a-i displăcea profund. (< fr. répugner, lat. repugnare)

A REPUGNA pers. 3 repugnă intranz. livr. A inspira repugnanță; a produce repulsie; a displăcea totalmente. /<fr. répugner, lat. repugnare

repugnà v. 1. a fi contrar: aceasta repugnă caracterului meu; 2. a simți repugnanță: ea repugnă acestei căsătorii; 3. a inspira desgust: intrigile îmi repugnă.

*repúgn și -éz, a v. intr. (lat. repugnare. a lupta contra. V. pumn). Numaĭ la persoana III: a-țĭ repugna (un lucru, o persoană), a-țĭ displăcea adînc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

repugna (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 repugnă, imperf. 3 pl. repugnau; conj. prez. 3 să repugne

repugna (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 repugnă

repugna vb., ind. prez. 3 sg. repugnă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPUGNA vb. a-i displăcea. (Îmi ~ să fac acest lucru.)

Intrare: repugna
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repugna
  • repugnare
  • repugnat
  • repugnatu‑
  • repugnând
  • repugnându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • repugnă
(să)
  • repugne
  • repugna
  • repugnă
  • repugnase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • repugnă
(să)
  • repugne
  • repugnau
  • repugna
  • repugnaseră
repumna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repugnaverb

  • 1. livresc A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: displăcea antonime: atrage
    • format_quote Polițismul îi repugna. REBREANU, P. S. 122. DLRLC
    • format_quote Doctrina aceasta a fost egoistă și a repugnat întotdeauna spiritelor generoase. IBRĂILEANU, SP. CR. 101. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.