REPICÁJ, repicaje, s. n. Repicare. – Din fr. repiquage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPICÁJ s.n. 1. Replantare a unor plante tinere din răsadnițe într-un loc mai larg; repicare, repicat. ♦ Trecerea sau reînsămânțarea microorganismelor dintr-un vas de cultură într-altul. 2. Înlocuire a pietrelor (deteriorate) din pavaj. [< fr. repiquage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPICÁJ s. n. 1. replantare a unor plante tinere din răsadnițe într-un loc mai larg; repicare. ◊ trecerea sau reînsămânțarea microorganismelor dintr-un vas de cultură într-altul. 2. înlocuire a pietrelor din pavaj. (< fr. repiquage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REPICÁJ s. v. repicare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

repicáj s. n., pl. repicáje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink