8 definiții pentru repicare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REPICARE, repicări, s. f. Acțiunea de a repica și rezultatul ei; repicaj. – V. repica.
REPICARE, repicări, s. f. Acțiunea de a repica și rezultatul ei; repicaj. – V. repica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
repicare sf [At: MDT / Pl: ~cări / E: repica] (Agr) Răsădire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REPICARE s.f. Acțiunea de a repica; repicaj, repicat. [< repica].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
repicare s. f., g.-d. art. repicării; pl. repicări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
repicare s. f., g.-d. art. repicării; pl. repicări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
repicare s. f., g.-d. art. repicării, pl. repicări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REPICARE s. (AGRON.) repicaj, repicat. (~ a verzei în câmp).
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
REPICÁRE (după fr. repiquer) s. f. Răsădire la distanțe mai mari a plantelor tinere crescute în răsadnițe sau sere, cu scopul de a le asigura o suprafață mai mare de nutriție. Uneori r. se repetă de mai multe ori până la plantarea definitivă.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
repicare, repicărisubstantiv feminin
etimologie:
- repica DEX '09 DEX '98 DN