opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REOCUPARE, reocupări, s. f. Acțiunea de a reocupa și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reocupa.

REOCUPARE, reocupări, s. f. Acțiunea de a reocupa și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reocupa.

reocupare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~pări / E: reocupa] Ocupare din nou Si: recucerire, (îvr) reocupație.

REOCUPARE s.f. Acțiunea de a reocupa și rezultatul ei. [< reocupa].

REOCUPA, reocup, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

REOCUPA, reocup, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

reocupa vt [At: ȘĂINEANU / Pzi: reocup / E: fr réocuper] A ocupa din nou Si: a recuceri.

REOCUPA vb. I. tr. A ocupa din nou, a recuceri. [Pron. re-o-, p. i. reocup. / cf. fr. réoccuper].

REOCUPA vb. tr. a ocupa din nou, a recuceri. (< fr. réoccuper)

A REOCUPA reocup tranz. A ocupa din nou. [Sil. re-o-] /<fr. réoccuper

reocupà v. a ocupa din nou.

*reocúp, a -á v. tr. (re și ocup). Ocup ĭar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reocupare (desp. re-o-) s. f., g.-d. art. reocupării; pl. reocupări

reocupare (re-o-) s. f., g.-d. art. reocupării; pl. reocupări

reocupare s. f. (sil. re-o-) ocupare

reocupa (a ~) (desp. re-o-) vb., ind. prez. 1 sg. reocup, 3 reocupă; conj. prez. 1 sg. să reocup, 3 să reocupe

reocupa (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocupă

reocupa vb. (sil. re-o-), ind. prez. 1 sg. reocup, 3 sg. și pl. reocupă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REOCUPARE s. v. recucerire.

REOCUPARE s. recucerire, reluare. (~ orașului.)

REOCUPA vb. v. recuceri.

REOCUPA vb. a recîștiga, a recuceri, a relua, (înv.) a recuprinde. (A ~ orașul asediat.)

Intrare: reocupare
reocupare substantiv feminin
  • silabație: re-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reocupare
  • reocuparea
plural
  • reocupări
  • reocupările
genitiv-dativ singular
  • reocupări
  • reocupării
plural
  • reocupări
  • reocupărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: reocupa
  • silabație: re-o- info
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reocupa
  • reocupare
  • reocupat
  • reocupatu‑
  • reocupând
  • reocupându‑
 singular plural
  • reocupă
  • reocupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reocup
 (să)
  • reocup
  • reocupam
  • reocupai
  • reocupasem
a II-a (tu)
  • reocupi
 (să)
  • reocupi
  • reocupai
  • reocupași
  • reocupaseși
a III-a (el, ea)
  • reocupă
 (să)
  • reocupe
  • reocupa
  • reocupă
  • reocupase
plural I (noi)
  • reocupăm
 (să)
  • reocupăm
  • reocupam
  • reocuparăm
  • reocupaserăm
  • reocupasem
a II-a (voi)
  • reocupați
 (să)
  • reocupați
  • reocupați
  • reocuparăți
  • reocupaserăți
  • reocupaseți
a III-a (ei, ele)
  • reocupă
 (să)
  • reocupe
  • reocupau
  • reocupară
  • reocupaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reocupare, reocupărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi reocupa DEX '09 DEX '98 DN

reocupa, reocupverb

  • 1. A ocupa din nou. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: recuceri
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.