reluare [At: ALEXI, W. / Pl: ~uări / E: relua] 1 Apucare din nou a unui obiect după ce a fost abandonat. 2 Reintrare în posesie Si: redobândire. 3 Reocupare a unui loc în spațiu. 4 Reîncepere (1). 5 (Îe) ~ în primire (a unui lucru) Primire din nou a unui lucru cu asumarea răspunderii pentru buna păstrare. 6 Continuare (după întrerupere). 7 Preluare. 8 Reprezentare a unei piese de teatru care nu s-a mai jucat de multă vreme.

RELUARE, reluări, s. f. Acțiunea de a relua și rezultatul ei. ♦ Reprezentare a unei piese de teatru care nu s-a mai jucat de multă vreme.

RELUARE s.f. Acțiunea de a relua și rezultatul ei. ♦ Reprezentare a unei piese de teatru care nu s-a mai jucat de multă vreme. [< relua].

RELUARE s. f. acțiunea de a relua. ◊ reprezentare a unei piese de teatru care nu s-a mai jucat de multă vreme. (< relua)

RELUARE ~ări f. v. A RELUA. ◊ A prezenta în ~ a retransmite emisiuni radiofonice sau televizate /v. a relua

reluare f. 1. acțiunea de a relua; 2. reprezentare nouă a unei piese ce nu se mai juca.

reluáre f. Acțiunea de a relua. V. reĭaŭ.

reluare (desp. -lu-a-) s. f., g.-d. art. reluării; pl. reluări

reluare (-lu-a-) s. f., g.-d. art. reluării; pl. reluări

reluare s. f. luare

RELUARE s. 1. recucerire, reocupare. (~ orașului pierdut.) 2. reîncepere. (~ lucrului.) 3. v. reîncepere. 4. v. continuare.

RELUARE s. 1. recucerire, reocupare. (~ orașului pierdut.) 2. reîncepere. (~ lucrului.) 3. redeschidere, reîncepere. (~ cursurilor.) 4. continuare. (~ drumului, a doua zi.)

RELUARE s. f. (< relua < re + lua, după fr. reprendre): exprimare din nou a subiectului sau a subiectivei (prin formele de nominativ ale pronumelui personal de persoana a III-a), a complementelor directe și indirecte (prin formele neaccentuate de persoana a III-a ale pronumelui personal sau ale pronumelui reflexiv) și a subordonatelor completive directe și indirecte (prin formele neaccentuate de persoana a III-a ale pronumelui personal), ca în exemplele „Virtutea pentru dânșii ea nu există” (M. Eminescu), „Cine știe secretul spune el mai târziu”, „Pe colegi i-a primit bine”, „Pe sine nu se înțelege”, „Lui Matei i-a trimis o carte”, „Sieși își reproșa acest lucru”, „Pe cine vezi acolo să-l oprești”, „Cui întârzie atrage-i atenția”.