rentiéră s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. rentiérei; pl. rentiére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RENTIÉR, -Ă, rentieri, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de o rentă, din care trăiește, fără să desfășoare vreo activitate productivă pentru a-și câștiga existența. [Pr.: -ti-er] – Din fr. rentier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

RENTIÉR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care trăiește din rentă. [Sil. -ti-er] /<fr. rentier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RENTIÉR, -Ă s.m. și f. Beneficiar al unei rente care constituie principalul mijloc de a trăi. [Pron. -ti-er. / < fr. rentier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RENTIÉR, -Ă I. s. m. f. beneficiar al unei rente, care constituie principalul mijloc de a trăi. II. adj. provenit din rentă, legat de rentă. (< fr. rentier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rentiér s. m. (sil. -ti-er), pl. rentiéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink