Renaștere f. 1. epocă ce se întinde dela coprinderea Constantinopolei de Turci (1453) până la sfârșitul sec. XVI, când, după decadența medievală, se produse în arte și în științe o transformare inspirată de antichitate; 2. stil de arhitectură în sec. XV și XVI, caracterizat printr’o întoarcere la formele antice.