REMORCĂ, remorci, s. f. 1. Vehicul fără autopropulsie care e tras de un vehicul motor. Tractoarele aduceau pe chei remorci cu lăzi. DUMITRIU, P. F. 69. ◊ Vagon (de) remorcă = vagon de tramvai atașat la un vagon motor și tras de acesta. ◊ Expr. La remorcă = legat pentru a fi tras de un vehicul; remorcat. Vechea canonieră «Alexandru cel Bun», c-un șlep la remorcă, ancorase de dimineață. BART, S. M. 71. Vara porneau la remorcă de la Severin la Sulina, se opreau la vreun port, încărcau saci de porumb și mergeau mai departe. DUNĂREANU, CH. 145. A fi la remorca (cuiva sau a ceva) = a depinde cu totul (de cineva sau de ceva), a fi lipsit de libertatea de acțiune; a fi condus, dominat (de cineva sau de ceva). S-au găsit la noi oameni care să ne spună că locul statului romîn trebuie să fie... la remorca politicei turcești. ODOBESCU, S. III 430. 2. Cablu, odgon cu care se remorchează o navă sau o ambarcație.