opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REJUDECARE, rejudecări, s. f. Acțiunea de a rejudeca. – V. rejudeca.

REJUDECARE, rejudecări, s. f. Acțiunea de a rejudeca. – V. rejudeca.

rejudecare sf [At: DN3 / Pl: ~cări / E: rejudeca] 1 (Jur) Judecare din nou a unui proces. 2 Chibzuire încă o dată pentru a aprofunda, a elimina erorile etc.

REJUDECARE s.f. Acțiunea de a rejudeca. [< rejudeca].

REJUDECA, rejudec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

rejudeca vt [At: DN3 / Pzi: rejudec / E: re1- + judeca] 1 (Jur) A judeca din nou un proces. 2 A chibzui încă o dată pentru a aprofunda, a elimina erorile etc.

REJUDECA, rejudec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Re1- + judeca.

REJUDECA vb. I. tr. A judeca a doua oară. [< re- + judeca, după fr. rejuger].

REJUDECA vb. tr. 1. a judeca din nou un proces. 2. a judeca încă o dată pentru a înlătura erorile. (< re1- + judeca)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rejudecare s. f., g.-d. art. rejudecării; pl. rejudecări

rejudeca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rejudec, 2 sg. rejudeci, 3 rejudecă; conj. prez. 1 sg. să rejudec, 3 să rejudece

*rejudeca (a ~) vb., ind. prez. 3 rejudecă

rejudeca vb., ind. prez. 1sg. rejudec, 3 sg. și pl. rejudecă

Intrare: rejudecare
rejudecare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rejudecare
  • rejudecarea
plural
  • rejudecări
  • rejudecările
genitiv-dativ singular
  • rejudecări
  • rejudecării
plural
  • rejudecări
  • rejudecărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: rejudeca
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rejudeca
  • rejudecare
  • rejudecat
  • rejudecatu‑
  • rejudecând
  • rejudecându‑
 singular plural
  • rejudecă
  • rejudecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rejudec
 (să)
  • rejudec
  • rejudecam
  • rejudecai
  • rejudecasem
a II-a (tu)
  • rejudeci
 (să)
  • rejudeci
  • rejudecai
  • rejudecași
  • rejudecaseși
a III-a (el, ea)
  • rejudecă
 (să)
  • rejudece
  • rejudeca
  • rejudecă
  • rejudecase
plural I (noi)
  • rejudecăm
 (să)
  • rejudecăm
  • rejudecam
  • rejudecarăm
  • rejudecaserăm
  • rejudecasem
a II-a (voi)
  • rejudecați
 (să)
  • rejudecați
  • rejudecați
  • rejudecarăți
  • rejudecaserăți
  • rejudecaseți
a III-a (ei, ele)
  • rejudecă
 (să)
  • rejudece
  • rejudecau
  • rejudecară
  • rejudecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rejudecare, rejudecărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a rejudeca. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi rejudeca DEX '09 DEX '98 DN

rejudeca, rejudecverb

  • 1. științe juridice A judeca din nou un proces. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • Prefix re- + judeca. DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.