REINSTAURÁRE, reinstaurări, s. f. Acțiunea de a reinstaura. [Pr.: -sta-u-] – V. reinstaura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

REINSTAURÁRE s.f. Acțiunea de a reinstaura și rezultatul ei. [< reinstaura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REINSTAURÁRE s. v. restaurare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reinstauráre s. f. (sil. re-in-), pl. reinstaurări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

REINSTAURÁ vb. I. tr. A instaura din nou, a reintrona. [Cf. fr. réinstaurer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REINSTAURÁ vb. tr. a instaura din nou, a reîntrona. (< fr. réinstaurer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REINSTAURÁ vb. v. restaura.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reinstaurá vb. (sil. re-in-), ind. prez. 1 sg. reinstauréz, 3 sg. și pl. reinstaureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink