Definiția cu ID-ul 1249297:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REIMENTAR S. m. (Mold.) Comandant de regiment. A: Iară aice pre Ieși fiindu lăsat reimentar Grujinschii ... NCL II, 298; cf. NECULCE. // B: Cap oștilor era Dimidenschi, reghimentariul de la Snelin. R. POPESCU Variante: răimentar (NECULCE), rămentar (NECULCE), reghimentariu (R. POPESCU), rementariu (NECULCE). Etimologie: pol. regimentarz. Cf. oberst, polcovnic (1).