REGULAMENTAR, -Ă, regulamentari, -e, adj. (Rar) Care ține de regulament, conform cu regulamentul; reglementar. În cele mai multe cazuri, un profesor își dă ceasul lui regulamentar de muncă numai pentru că e plătit. GHEREA, ST. CR. III 12. Reforma lui Mavrocordat, întrucît a coprins dispoziții regulamentare și de un interes mai secundar, s-a primit și s-a întărit de Obșteasca Adunare. BĂLCESCU, O. I 33. ♦ Care se referă la Regulamentul Organic, care emană de la Regulamentul Organic. Boieri, dezbrăcați... de privilegiile regulamentare... se adunase la o moșie lîngă Ploiești. BOLINTINEANU, O. 413. ◊ Domn regulamentar = domnitor al Principatelor romîne, care a domnit pe baza Regulamentului Organic. Servi pe cei trei domni regulamentari și înaintă. BOLINTINEANU, O. 416.