regresiune (lat. regressio „întoarcere”, „revenire”), figură care constă în reluarea, la sfârșitul enunțului, a cuvintelor inițiale, în ordine inversă (R): „Je vous salue, Marie, Reine de charité, vous qui dans les cachots éclairez l’opprimé, vous qui dans les eaux glauques souries aux noyés. Reine de charité, Marie, je vous salue.” (M., p. 344) • După cum se vede, r. este o conversie distanțată: abc... cba. • Morier (ib.) mai atribuie termenului și accepțiunea de figură, care ar consta În „a relua la sfârșitul frazei cuvintele care se găsesc la început, explicându-le unul câte unul”. Nu dă exemplu, dar definiția este, cu oarecare aproximație, a figurii numită epanodă, pe care n-o înregistrează. Despre această r. ne spune că „este de-o aplicație mai prozaică”, utilă de preferință în barou și în stilul didactic. Când r. este, în adevăr, un sinonim al epanodei, reprezintă o figură tipic retorică și, folosită cu talent, poate avea efecte strălucite.