REGESC, -EASCĂ, regești, adj. De rege, al regelui; regal. Tata... a fost treizeci de ani slugă pe pămîntul regesc. VINTILĂ, O. 44. Atunci cînd șuvoiul popular va fi pornit și dezlănțuit, el în calea-i impetuoasă va șterge de pe fața pămîntului nu numai palaturile bogaților, dar și tronurile regești. LIT. ANTIMONARHICĂ 139. ♦ (Neobișnuit) Care are calitatea de rege. Se gătea să reînceapă lupta și să răzbune pe regescul său părinte. GHICA, A. 237.