REGÁL2, -Ă, regali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.), Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). Plăcere mare; dar2 plăcut. 3. Adj. (În sintagmă) ◊ Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGÁL1, regaluri, s. n. (Tipogr.) Dulăpior la secția de culegere manuală a unei tipografii, folosit la păstrarea casetelor cu litere sau a formelor pentru tipar. – Din germ. Regal.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de regi; propriu regilor. Palat ~. 2) fig. Care se impune prin măreție; cu aspect grandios și impunător. 3): Apă ~ă amestec de acid azotic și acid clorhidric care se folosește la dizolvarea unor metale. /<fr. régal[e], it. regale, lat. regalis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGÁL2 ~e n. livr. Masă bogată oferită cu ocazia unei zile festive; masă de sărbătoare. /<fr. régal
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGÁL3 ~e n. tipogr. Dulap în care se păstrează casetele cu litere și suporturile pentru pagini. /<germ. Regal
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGÁL1 s.n. (Poligr.) Raft în formă de pupitru, în care se păstrează casetele cu litere. [Pl. -le. / < germ. Regal].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGÁL, -Ă adj. De rege; al regelui; regesc. ♦ (Poet.) Maiestuos, măreț. [< fr. régal, it. regale, lat. regalis].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGÁL2 s.n. (Franțuzism) 1. Masă mare, banchet. ♦ Mare plăcere, dar plăcut. 2. (Fig.) Plăcere deosebită, încântare. [< fr. régal].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGÁL3, -Ă adj. 1. de rege; regesc. 2. demn de un rege, maiestuos. (< fr. régal, lat. regalis, it. regale)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGÁL1 s. n. raft în care se păstrează casetele cu litere în tipografie. (< germ. Regal)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGÁL2 s. n. 1. masă mare, banchet. 2. dar plăcut, cadou. 3. (fig.) plăcere deosebită, încântare. (< fr. régal, it. regalo)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGÁL adj. regesc.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
regál adj. m., pl. regáli; f. sg. regálă, pl. regále
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
regál (ospăț bogat, dulăpior) s. n., pl. regále
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ápă regálă s. f. + adj.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
regál s.n. (livr.) Cadou, desfătare ◊ „Cu greu se pot găsi cuvinte de mulțumire și apreciere pentru cei de la televiziune care duminică între orele 18 și 19 au oferit celor mici un adevărat «regal» tele!” Săpt. 2 IV 76 p. 6. ◊ „Tot duminică, pe TVR1, un regal cu «Divertis».” Ev.z. 31 I 97 p. 11; v. și 4 V 84 p. 4 (din it. regalo, fr. régal; DN – alt sens, DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
regal (‹ germ. Orgelregal) 1. Mic instrument de suflat cu claviatură (orgă portativă) cunoscut încă din sec. 11-12. Dar sub această denumire este folosit între sec. 15-17. Spre deosebire de positiv*, r. Întrebuințează doar tuburi linguale, deschise și închise, confecționate din metal sau lemn de 8’ [câteodată și de 4’ și 16’ – v. picior (2)], prevăzute cu ancii*. O cutie mică, conținând camera de vânt, tuburile și două foale, ultimele acționate de o secundă persoană, se așează pe o măsuță. Instr. a fost folosit în bis., în cadrul muzicii laice, de dans, în muzica făcută în casă, iar în sec. 17 și pentru a susține basul continuu* (Orfeu de Monteverdi). Dispare în sec. 18 V.: Bibelregal; organo di legno. 2. Denumire a registrelor (II) linguale cu pavilioane scurte, în cadrul orgii mari. Registrele proveneau din r. (1) și ansamblul lor era inclus ca instr. independent în cadrul orgii (sec. 16) în vederea unor execuții speciale.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE, publicație lunară cu caracter cultural, literar și artistic, apărută la București (1 ian. 1934-31 dec. 1947), având succesiv ca redactori-șefi pe Paul Zarifopol, Camil Petrescu și D. Caracostea. Începând cu i sept. 1945 a apărut o nouă serie, avându-l director pe Al. Rosetti. Au colaborat A. Maniu, T. Arghezi, I. Pillat, G. Lesnea, Camil Petrescu, E. Jebeleanu, Magda Isanoș, G. Dumitrescu, Al. Philippide, M.R. Paraschivescu, G. Mihăescu, V. Eftimiu, G. Bogza, S. Cioculescu, V. Streinu, M. Eliade, T. Vianu, Al. Dima, P. Comarnescu, G. Oprescu, E. Lovinescu ș.a.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink