REFUTA, refutez, vb. I. Tranz. (Franțuzism învechit) A respinge, a combate cu argumente puternice ceea ce susține cineva. Nu mi-ai trimis articolul lui Arsache prin care refutează scrierea mea. BĂLCESCU, la GHICA, A. 604. ◊ Refl. Pe cît ne-a putut ierta starea lucrului și cuviința de a nu ne discredita unii pe alții și a ne refuta prin jurnale. La GHICA, A. 732.