opțiuni
  • info

12 definiții pentru refuta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFUTA, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

refuta [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~tez / E: fr réfuter, lat refutare] (Frm) A combate (o teorie, o afirmație) prin argumente puternice.

REFUTA, refutez, vb. I. Tranz. (Franțuzism înv.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. refuter, lat. refutare.

REFUTA, refutez, vb. I. Tranz. (Franțuzism învechit) A respinge, a combate cu argumente puternice ceea ce susține cineva. Nu mi-ai trimis articolul lui Arsache prin care refutează scrierea mea. BĂLCESCU, la GHICA, A. 604. ◊ Refl. Pe cît ne-a putut ierta starea lucrului și cuviința de a nu ne discredita unii pe alții și a ne refuta prin jurnale. La GHICA, A. 732.

REFUTA vb. I. tr. (Liv.) A combate cu argumente temeinice. [P.i. refutez. / < fr. réfuter].

REFUTA vb. tr. a combate cu argumente temeinice. (< fr. réfuter)

A REFUTA ~ez tranz. livr. (afirmații, teorii etc.) A combate cu argumente puternice. /<fr. réfuter, lat. refutare

refutà v. a combate victorios argumentele cuiva: a refuta o acuzare.

*refutéz v. tr. (lat. re-fúto, -áre). Ret. Distrug argumentele cuĭva: a refuta calomniile cuĭva. Pin ext. A refuta un scriitor, o carte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

refuta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. refutez, 3 refutează; conj. prez. 1 sg. să refutez, 3 să refuteze

refuta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refutează

refuta vb., ind. prez. 1 sg. refutez, 3 sg. și pl. refutează

Intrare: refuta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • refuta
  • refutare
  • refutat
  • refutatu‑
  • refutând
  • refutându‑
 singular plural
  • refutează
  • refutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • refutez
 (să)
  • refutez
  • refutam
  • refutai
  • refutasem
a II-a (tu)
  • refutezi
 (să)
  • refutezi
  • refutai
  • refutași
  • refutaseși
a III-a (el, ea)
  • refutează
 (să)
  • refuteze
  • refuta
  • refută
  • refutase
plural I (noi)
  • refutăm
 (să)
  • refutăm
  • refutam
  • refutarăm
  • refutaserăm
  • refutasem
a II-a (voi)
  • refutați
 (să)
  • refutați
  • refutați
  • refutarăți
  • refutaserăți
  • refutaseți
a III-a (ei, ele)
  • refutează
 (să)
  • refuteze
  • refutau
  • refutară
  • refutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

refuta, refutezverb

  • 1. livresc A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Nu mi-ai trimis articolul lui Arsache prin care refutează scrierea mea. BĂLCESCU, la GHICA, A. 604. DLRLC
    • format_quote reflexiv Pe cît ne-a putut ierta starea lucrului și cuviința de a nu ne discredita unii pe alții și a ne refuta prin jurnale. La GHICA, A. 732. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.