REFREN, refrene și refrenuri, s. n. Vers sau grup de versuri care se repetă după fiecare strofă (a unei poezii) sau după fiecare cuplet al unui cîntec; melodie care revine în cuprinsul unui cîntec al cărui text cuprinde un vers sau un grup de versuri care se repetă. Îi veneau uneori în minte acorduri dulci de valsuri, refrenuri... de romanțe. SANDU-ALDEA, D. N. 234. E o voce ce șoptește, ca să-și uite de durere, Un refren din cîte-un cîntec simplu și copilăros. MACEDONSKI, O. I 86. ♦ Fig. Frază, expresie care se repetă stereotip. «Te-ai crede la Paris» este refrenul pe care îl cîntă uimiți, pînă în zorii zilei, în aceste nopți albe. CAMIL PETRESCU, O. II 400. Vom ajunge oare la nădejdea noastră? Spre rîvnita țintă, îngînat refren, Poate să ne ducă goana unui tren? LESNEA, C. D. 95.