reformă sf [At: (a. 1776-1780) ap. ROSETTI – CAZACU, I. L. R. I, 180 / V: (înv) reform sn / Pl: ~me, (înv) ~mi / E: fr réforme, ger Reform] 1 (De obicei urmat de determinări care indică natura, felul, caracterul) Modificare (prin lege) a unei stări de lucruri, pentru a obține o ameliorare sau un progres Si: (înv) reformație (3). 2 Transfomare politică, economică, socială cu caracter limitat sau de structură Si: (înv) reformație (4). 3 (Îs) ~ agrară Schimbare a relațiilor agrare sau a formelor de stăpânire și folosire a pământului. 4 (Îs) ~ monetară (sau bănească) Operație financiară prin care se înlocuiește moneda unei țări cu o monedă nouă, ca urmare a perturbărilor din sistemul economic național, având un curs diferit față de prima. 5 (Îs) ~ financiară Reformă prin care se aduc modificări importante sistemului de formare și de cheltuire a venitului unui stat. 6 (Pex) Înnoire. 7 (Art.) Mișcare social-politică și religioasă cu caracter anticatolic și antifeudal, apărută în Europa apuseană în sec. XV-XVI, care a susținut principiul mântuirii prin credință, secularizarea averilor clerului, introducerea limbilor naționale în serviciile de cult și simplificarea ierarhiei și a cultului catolic Si: reformare (3). 8 Scoatere din evidență a unor bunuri considerate la un moment dat inutilizabile. 9 Totalitatea obiectelor reformate¹ (2). 10 (Pex) Depozit în care se păstrează totalitatea obiectele reformate¹ (2). 11 (Îla) De ~ Scos din uz Si: reformat¹ (2). 12 (Îlv) A da (ceva) la ~ A reforma¹ (4). 13 Declarare a unei persoane ca inaptă pentru serviciul militar. 14 Situația unei persoane declarată inaptă pentru serviciul militar.