REFLECTOR, reflectoare, s. n. Parte a unui dispozitiv de iluminat destinat să formeze, prin reflexie, fasciculul de lumină care luminează un punct sau o suprafață; p. ext. aparat înzestrat cu un asemenea dispozitiv. V. proiector. Cînd au pornit din nou în noaptea pădurii... un reflector îi primește, orbindu-i cu lumină verzuie. C. PETRESCU, Î. II 38. Întinseră hărțile, se sfătuiră, văzură unde a apărut reflectorul ultima dată și chibzuiră unde trebuie să apară la noapte. REBREANU, P. S. 63.