reflector, ~oare [At: ȘĂINEANU / Pl: ~i, ~oare / E: fr réflecteur] 1 sn Parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector, care, folosind fenomenul reflexiei, dirijează fluxul luminos al unei surse de lumină pe o anumită direcție sau într-o zonă mai întinsă. 2 sn (Pex) Dispozitiv înzestrat cu reflector (1). 3 sn Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită. 4 sn (Pex) Proiector. 5 sn (Ast) Telescop al cărui obiectiv este alcătuit dintr-o oglindă concavă. 6 sn (Elt) Element component al unor antene în scopul măririi directivității lor. 7 a Care reflectă (1) lumina.

REFLECTOR, reflectoare, s. n. Parte a unui dispozitiv de iluminat destinat să formeze, prin reflexie, fasciculul de lumină care luminează un punct sau o suprafață; p. ext. aparat înzestrat cu un asemenea dispozitiv. V. proiector. Cînd au pornit din nou în noaptea pădurii... un reflector îi primește, orbindu-i cu lumină verzuie. C. PETRESCU, Î. II 38. Întinseră hărțile, se sfătuiră, văzură unde a apărut reflectorul ultima dată și chibzuiră unde trebuie să apară la noapte. REBREANU, P. S. 63.

REFLECTOR s.n. Aparat construit astfel încît să poată reflecta lumină, raze infraroșii sau ultraviolete etc. ♦ Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită; (p. ext.) proiector. [Cf. fr. réflecteur].

REFLECTOR I. s. n. 1. dispozitiv al unui corp de iluminat sau al unui proiector care, pe baza fenomenului de reflexie, dirijează într-o anumită direcție fluxul luminos emis de sursa de lumină. 2. oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită. ◊ telescop al cărui obiectiv este constituit dintr-o oglindă concavă. 3. (electr.) element component al unor antene, pentru a le mări directivitatea. II. s. m. personaj literar, purtătorul de cuvânt al autorului. (< fr. réflecteur)

REFLECTOR ~oare n. 1) Dispozitiv pentru reflectarea luminii. 2) tehn. Dispozitiv cu ajutorul căruia se reflectă radiațiile într-o anumită direcție. /<fr. réflecteur

reflector a. care reflectează. ║ n. aparat ce servă a reflecta lumina.

*reflectór, -oáre adj. (fr. réflecteur, reflector, d. lat. refléctere, reflexum, a reflecta. Corect ar fi fost *reflexor, d. supinu reflexum, ca percusor d. percussum). Care reflectează: o suprafață reflectoare. S. n., pl. oare. Aparat care reflectează lumina (un disc neted concav saŭ și convex): reflectoru uneĭ lămpĭ. V. abajur.

reflector (desp. re-flec-) s. n., pl. reflectoare

reflector (re-flec-) s. n., pl. reflectoare

reflector s. n. (sil. -flec-), pl. reflectoare

reflector, reflectoare s. n. chelie.