REDUPLICARE, reduplicări, s. f. (Gram.) Repetiție totală sau parțială a unui element sau a mai multor elemente dintr-un cuvînt pentru a-i da o nouă valoare morfologică ori stilistică sau pentru a forma un cuvînt nou. În latinește mai există un număr de verbe care formează perfectul cu reduplicare. GRAUR, F. L. 175.