REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj. 1. (Despre aparate sau mecanisme: și substantivat, n.) Care reduce sau micșorează o viteză, o presiune etc. 2. (Despre substanțe chimice; și substantivat, m.) Care reduce un oxid. – Din fr. réducteur.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REDUCTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care reduce un oxid. /<fr. réducteur
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REDUCTÓR2 ~oáre n. Aparat sau mecanism care reduce o mărime (viteză, presiune etc.) caracteristică unui sistem tehnic. /<fr. réducteur
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REDUCTÓR, -OÁRE adj. Care reduce. // s.n. 1. Aparat sau dispozitiv folosit pentru a reduce o viteză, o presiune etc. 2. (Chim.) Material cu afinitate mare pentru oxigen, folosit pentru reducerea substanțelor oxidante; reductant, reducător. [Cf. fr. réducteur].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REDUCTÓR, -OÁRE I. adj. care reduce. II. s. n. aparat, mecanism care reduce o mărime (presiune, turație etc.) proprie unui sistem tehnic. III. s. m. (chim.) substanță care în prezența altei substanțe cedează electroni, oxidându-se. (< fr. réducteur)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REDUCTÓR s. (CHIM.) reducător.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reductór adj. m., pl. reductóri; f. sg. și pl. reductoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reductór (chim.) s. m., pl. reductóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reductór (tehn.) s. n., pl. reductoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REDUCTOR dispozitiv utilizat pentru reducerea vitezei.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink